Situaţia din PD-L

Mi s-a părut relevant:

Precizări pe marginea legii pensiilor

Câteva chestiuni cu privire la încercarea disperată a Guvernului Boc II de a trece legea pensiilor prin asumare:

1. România s-a angajat prin acordul cu FMI să elaboreze o nouă lege a pensiilor până la sfârşitul anului 2009. Deci să elaboreze, nu să aibă adoptată o nouă lege.
2. Nu suntem de acord cu asumarea răspunderii Guvernului pe această lege din cel puţin trei considerente:
- asumarea răspunderii reprezintă o procedură absolut specială, de care Guvernul condus de Emil Boc face exces, încercând să transforme Parlamentul într-o anexă a Executivului;
- situaţia recentă, generată de legea salarizării unice (trecută şi ea prin asumare), când discutăm acum de modificarea ei, ne determină să fim ceva mai înţelepţi şi să supunem dezbaterii parlamentare această lege a pensiilor. Vrem să facem un act normativ bun, solid, de pe urma căruia pensionarii să aibă numai de câştigat;
- avem convingerea că această lege poate trece prin Parlament până la finele lunii decembrie, astfel încât noul preşedinte al României să o poată promulga cât mai repede.
3. PSD este de acord cu eliminarea pensiilor speciale şi cu reaşezarea sistemului public de pensii într-o situaţie de normalitate. O singură precizare însă: ceea ce ne spune domnul Boc şi anume că va putea să intervină şi să recalculeze pensiile celor care sunt deja pensionari este o inepţie juridică. În primul an de facultate la Drept se învaţă (asta, desigur, dacă frecventezi cursurile) despre principiul neretroactivităţii legii civile, pe care îl prevede art. 1 din Codul Civil, precum şi Constituţia României. De altfel, avem principiul ăsta încă de la romanii lui Traian (altul decât cel căruia Emil Boc îi zice ) care spuneau: Tempus regit actum. Adică: un act juridic se încheie în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii lui.

Şi încă ceva: îi rog pe guralivii portocalii să nu mai mintă cu atâta relaxare afirmând că legea pensiilor pe care Guvernul încearcă acum să o treacă ar purta şi amprenta fostului ministru PSD, Marian Sârbu.

ROMANIA – The land of president’s choices

Declaraţie politică – Ziua internaţională a turismului

Nu mai este un secret pentru nimeni că avem una dintre cele mai frumoase ţări. Peisaje de vis, oameni primitori, bogăţii naturale nebănuite. Turiştii îndepărtaţi au descoperit-o cu bucurie şi se întorceau aici ori de câte ori aveau ocazia. Toate acestea ar fi trebuit să fie o oportunitate de dezvoltare pentru români şi tema principală a acestei declaraţii, cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului. Numai că nu este deloc aşa. De ce? Simplu: avem, de aproape cinci ani un preşedinte-jucător. Iar acesta protejează fără nicio jenă sau reţinere o doamnă care a ţinut şi loc de cocoş la Cotroceni. O doamnă care a croşetat în direct, de dragul popularităţii, care a spălat podelele cu mopul pentru a ne convinge de aptitudinile gospodăreşti înnăscute, care i-a dus preşedintelui-pacient prăjiturile preferate, iar lista poate continua cu multe alte dovezi de ataşament faţă de valorile… prezidenţiale.  Şi pentru atâta sârguinţă era normal să fie răsplătită regeşte. A primit în dar un… minister înfiinţat special pentru domnia sa, cu dedicaţie de la Cotroceni:  Ministerul Turismului. Aţi recunoscut-o desigur pe Elena Udrea, blonda care a detronat-o pe Magda Ciumac la numărul apariţiilor din tabloide.

          Cumva pentru a-şi intra în rol, „prima turistă a ţării” a început să colinde plaiurile mioritice, cu o traistă tradiţională pe umăru-i delicat, obligat să se adapteze rapid la noul brand, mai puţin faimos decât Louis Vuitton, Prada sau Gucci. Nu s-a dat în lături de la nimic. Ea spune că pentru promovarea turismului. Noi spunem că pentru propria imagine. Deşi credeam că ştie, a învăţat să călărească şi s-a asigurat că talentele sale vor fi intens mediatizate la oră de vârf. A dorit să redeschidă, plină de evlavie, căile turismului ecumenic, demers care, pornind de la ea, li s-a părut multora o glumă cel puţin nereuşită. S-a plimbat cu căruţa şi i-a dat gestului său curajos un nume: ecoturism. Le-a dat startul salvamarilor, chiar dacă la final de sezon estival. Ce mai conta, cât timp era în scopul nobil de a promova plajele româneşti… la final de august! Toate acestea, pe fondul unui scandal monstru care planează de câteva luni asupra ministerului condus de domnia sa. Şi asta pentru că  doamna Udrea a dorit să fie mereu în centrul atenţiei. Un moft care ne-a costat pe toţi foarte mulţi bani publici şi o pată imensă aruncată pe imaginea turismului românesc.

          Ce păcat că în tot acest timp plajele noastre au rămas aproape goale, pensiunile de la munte mai uitate ca niciodată, turiştii preferând să-şi petreacă vacanţa în alte ţări! De altfel, cifrele care ies la iveală sunt îngrijorătoare: numărul românilor care şi-au petrecut vacanţa în ţară a scăzut cu 20%; încasările hotelierilor au scăzut şi ele cu 50 de milioane de euro.  Cât despre străinii care ne-au vizitat ţara, numărul acestora a scăzut cu 30%. Trăgând linie, sezonul estival 2009 întoarce turismul românesc la rezultatele obţinute în urmă cu patru ani. Şi asta în condiţiile în care proaspăt-înfiinţatul Minister al Turismului estima creşteri de 10%, mizând, probabil, pe rezultatele aduse de campania de promovare internaţională a României. 

          Un vis frumos care a costat o groază de bani şi s-a transformat destul de repede într-un coşmar.

          Totuşi, n-am fi corecţi până la capăt dacă nu am recunoaşte că o latură a turismului a funcţionat destul de bine anul acesta: cel electoral. Au fost vizitate intens de autocare pline cu oameni localităţi conduse de primari “portocalii”. Poate pentru faptul că doar acolo pot fi văzute obiective de maxim interes turistic…

          Un lucru e cert: doamna Udrea nu vrea să piardă timpul. Plimbările cu iz de baladă câmpenească au fost înlocuite cu un “du-te, vino” penibil la comisia de anchetă a Parlamentului, pe care îşi face timp să o persifleze de fiecare dată. Sau, de ce nu, cu câte o cină “discretă” alături de însuşi protectorul de la Cotroceni, un semnal clar adresat tuturor că, după cum iarna nu-i ca vara, nici Udrea nu-i ca Ridzi. Prin urmare, şefa salvamarilor nu-şi poate sfârşi cariera politică printr-o demisie ruşinoasă.

         Mă veţi întreba unde e turismul în toată această declaraţie. Tocmai asta e problema: România anului 2009 nu mai are turism! Bine că, în schimb, are minister!

 

Canonizarea Sfântului Neagoe Basarab

M-a bucurat mult decizia Sf. Sinod de a trece în rândul sfinţilor pe Neagoe Basarab. Legãtura sa cu Târgovişte este o mărturie de netăgăduit a spiritualităţii de pe meleagurile noastre. Şi când spun “noastre” mă refer nu atât la România ca ţară, cât la spaţiul dâmboviţean aparte. Prin urmare, am participat cu sinceră bucurie la evenimentul de ieri care a consemnat proclamarea locală a canonizării voievodului. După cum era de aşteptat la o asftel de sărbătoare, foarte mulţi credincioşi au ţinut să fie prezenţi, cu atât mai mult cu cât tot ieri au fost aduse la Târgovişte şi moaştele Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului.
În rest, tipicul obişnuit: ierarhi numeroşi în frunte cu Patriarhul Daniel, mulţi slujitori ai altarelor şi o slujbă frumoasă. Deranjată brusc în momentul în care Traian Băsescu şi-a făcut apariţia în stilu-i marinăresc cu care ne-a obişnuit şi plictisit deja.

Chiar, era nevoie să epateze din nou, refuzând să se aşeze pe locul pregătit în rând cu parlamentarii dâmboviţeni şi capii administraţiei locale şi judeţene? Încerc două răspunsuri: 1. A auzit de neregulile lui Florin Popescu de la Consiliul Judeţean şi n-a vrut să stea lângă el ca nu cumva să fie asociat cu astfel de indivizi. Chestii de campanie, deh… 2. Dacă se aşeza la locul pregătit, mulţimea nu ar mai fi făcut vâlvă şi prezenţa sa ar fi trecut neobservată pe micul ecran. Că deh, iarăşi chestii de campanie, televiziunile mogulilor sunt rele numai atunci când decide Traian Băsescu.

Ziua internaţională a alfabetizării

Stimaţi colegi,

Ziua internaţională a alfabetizării a trecut, adesea, neobservatã, prezentând, din pãcate, prea puţin interes pentru reprezentanţii clasei politice. Şi asta pentru cã nu are o mizã electoralã şi nu este un contract cu multe zerouri, din care sã se poatã câştiga ceva. Lipsa de interes are însã şi urmãri. Cifrele ne aratã o realitate îngrijorãtoare, în spatele cãreia se aflã copii care nu au cãlcat pragul şcolii, elevi nevoiţi sã renunţe la frecventarea cursurilor din cauza situaţiei materiale şi, de cele mai multe ori, tineri cu vise spulberate.

Şi pentru cã vorbeam de cifre, sã vedem ce ne spun acestea: în România existã peste 500.000 de analfabeţi. Mai mult de jumãtate dintre elevii de 15 ani din România citesc cu dificultate, dupã cum aratã un raport emis de Consiliul Europei. Totodatã, media copiilor care se chinuiesc sã parcurgã cursiv un text este de douã ori mai mare, în ţara noastrã, decât media europeanã. Mergând mai departe, aflãm cã în România aproape 20% dintre tinerii cu vârste între 18 şi 24 de ani, nu au terminat decât 8 clase. De asemenea, într-un top al abandonului şcolar timpuriu, România se aflã pe locul 3, dupã Malta, care are o ratã de 40%, şi Spania, cu 30%.

România continuã sã se situeze mult peste nivelul celor mai multe dintre statele membre sau care au aderat recent la UE, în ceea ce priveşte rata de abandon şcolar. Recent, valoarea indicatorului pentru România înregistra 19,2%, spre deosebire de ţãri precum Slovenia – 4,3%, Polonia – 5,0%, Republica Cehã – 5,5%, statele membre UE-27 – 14,8%. Numai unul din patru elevi din mediul rural a mers la liceu anul trecut . Principalele cauze care duc la abandonul şcolar sunt sãrãcia şi implicarea copiilor în muncile agricole. Peste 70.000 de copii sunt obligaţi sã renunþe la şcoalã ca sã poatã munci din greu. O treime dintre copiii obligaţi sã munceascã sunt analfabeţi, 40% au un nivel redus al abilitãţilor de scris şi citit, iar unul din cinci astfel de copii nu a fost niciodatã la şcoalã. Opt din zece copii care nu merg la şcoalã sunt romi.

Sã încercãm sã vedem care este tabloul la scarã mondialã. Nici aici cifrele nu aratã încurajator. Aproximativ 776 milioane de adulţi – în mare parte femei – nu au o deplinã stãpânire a noþiunilor fundamentale pentru a scrie sau pentru a efectua calcule matematice. Şaptezeci şi cinci de milioane de copii nu frecventeazã şcoala. Dar chiar şi în rândul celor care sunt la începutul procesului de educaţie, rata abandonului şcolar este foarte ridicatã. În acest context trebuie spus cã rata de alfabetizare a adulţilor români de 97,3% plaseazã þara noastrã pe un ruşinos loc 45 la nivel mondial.

De aceea, trebuie pus un accent deosebit pe educaţie. Este, de altfel, misiunea pe care vrea sã o ducã la bun sfârşit Partidul Social Democrat care vine cu un pachet de legi menit sã asigure un cadru coerent şi stabil învãţãmântului românesc. Reforma propusã de Ecaterina Andronescu vine sã aşeze şcoala pe baze europene, reunind mãsuri ce trebuie luate de urgenţã pentru ca cifrele de mai sus sã nu se mai regãseascã în statisticile viitoare.

Alfabetizarea nu înseamnã doar scris şi citit; în plus, ea se refera la respect, la posibilitãţi şi la evoluţie. În aceastã zi, vã adresez îndemnul de a promova alfabetizarea naţionalã şi de a o sprijini cu resursele necesare pentru a schimba ceva din realitatea deloc îmbucurãtoare de astãzi. De altfel, perioada 2003-2012 este declaratã deceniul ONU pentru alfabetizare, sub deviza „Educaţie pentru toţi”. Fiecare dintre noi avem datoria de a transmite acest mesaj şi de a garanta generaţiilor care vor veni posibilitatea de a învãţa. Prin aceasta, nu facem decât sã le transmitem respectul pe care îl meritã.

Poze

 Conferinţa Judeţeană PSD Dâmboviţa

 

 

 

 

Runcu, Răvăşitul oilor

Casă nouă pentru blog

M-am mutat pe wordpress. Era dificil să mai continui pe vechea platformă, potrivită mai degrabă pentru internauţii experimentaţi. Aici mă descurc mai uşor.
O să reiau câteva din posturile de pe vechiul blog aici pentru a asigura o anumită fluenţă. De acum înainte, vă aştept aici.